Extracorporalizarea - prima parte

În viaţa noastră de zi cu zi acordăm importanţă doar celor cinci simţuri: auditiv, vizual, olfactiv, gustativ şi tactil. În drumul nostru neobosit în căutarea bunăstării materiale uităm, de multe ori, că există un al şaselea simţ cu ajutorul căruia putem percepe existenţa lumii spirituale şi interpreta, totdată, într-un mod evoluat lumea actuală. Unii se nasc cu o predispoziţie spre fenomenele oculte; la alţii, e o înclinaţie care se dezvoltă în timp. Nu spun că e mai bine sau mai rău să faci parte dintr-o categorie sau alta. Cineva care şi-a dezvoltat, perseverând, anumite însuşiri evolutive poate fi mai departe pe drumul spiritual decât cineva ale cărui abilităţi au fost mai dezvoltate decât ale altora încă de la naştere, dar de care nu uzitează fie din ignoranţă, fie din incapacitatea de a le conştientiza.
Despre fenomenul extracorporalizării s-a scris prea puţin la noi. El rămâne taina marilor iniţiaţi, aproape inaccesibili nouă. Mai găsim pe ici, pe colo, prin paginile internetului, părerea unui doritor de vibraţii înalte, călător prin sferele superioare şi atât. Ne rămâne nouă opţiunea de a încerca să trăim o experienţă care ne poate satisface setea de cunoaştere spirituală. Dar, ca orice lucru necunoscut de noi, procesul extracorporalizării se învaţă în timp. Puţini ştiu că este vorba de exerciţii care au menirea de a ne creşte vibraţia pentru a putea accede la planul astral. Uneori, însă, nu ai nevoie de aceste exerciţii. Pentru practicanţii terapiilor complementare, totul se desfăşoară în ritmul firesc al evoluţiei spirituale, la fel de firesc ca şi legile universului. Ridicarea vibraţiei nu are drept scop extracorporalizarea, ca în cazul celor care aspiră la asta, dar o precedă. Rezultatul e o experienţă inedită şi fascinantă pentru cel ce reuşeşte să controleze acest fenomen. Taine ascunse ale acestei lumi şi chiar ale unor lumi deocamdată necunoscute, răspunsuri la întrebările care ne frământă, recunoaşterea unor vechi prieteni care nu mai aparţin acestei dimensiuni şi regăsirea ghizilor noştri spirituali, pe toate le poţi regăsi în acel plan de existenţă inaccesibil oamenilor din cauza cufundării în materia grosieră care poartă numele de corp şi de care ne servim pentru a ne îndeplini misiunea.

In continuare va voi relata despre experientele pe care le-am trait in decorporalizare.

Interviu Patrick Zeigler

Când începem să conştientizăm adevăratul sens al vieţii, putem spune că am ajuns mai aproape de esenţa fiinţei noastre. În acest scop, însă, avem nevoie de oameni care să ne îndrume. Am avut, încă o dată, prilejul de a-l avea printre noi pe Patrick Zeigler, maestru seichim şi mentor spiritual. Metodele pe care le predă la curs ne ajută să realizăm că este suficient să privim în interiorul nostru pentru a-l găsi pe Dumnezeu. El ne-a învăţat că, în drumul nostru spre spiritualitate, nu e nevoie să ne înălţăm spre infinit, ci să aducem infinitul în noi şi să îl simţim cu toată fiinţa. Vibraţia blândă a energiei seichim pe care o emană prin tot corpul ne-a făcut să simţim iubirea şi compasiunea, în încercarea de a transcende limitele perceptibilului. Ce poate fi mai pur şi mai înălţător decât iubirea? Rigorile impuse de un curs bine structurat sunt lăsate deoparte. Ce rămâne e un spectacol fascinant pentru cei ce primesc iniţierea: un spectacol de sunet, lumină, culoare şi iubire. Mergând dincolo de limitele conştiinţei, cele mai ascunse traume vin la suprafaţă pentru a surveni, în cele din urmă, eliberarea. O eliberare completă şi o vindecare profundă. În final, solidaritatea umană triumfă şi, în locul traumelor, se instalează armonia şi iubirea spirituală, care sunt tocmai fundamentele acestei solidarităţi.

R: Cum este structurat cursul dvs?

P: Nu există o structură a cursului deoarece sunt anumite lucruri pe care aş vrea să le predau şi trebuie să văd cum se încadrează în curs. Astăzi, de exemplu, la sfârşit, am făcut dansul infinitului pentru că s-a încadrat bine.

R:. Care este rolul acestui dans?

P: Este un dans pe care l-am învăţat în Sudan şi care este denumit de către sufişti zikir. Mişcarea pe care o facem în timpul dansului ne ajută să simţim energia. Totodată, ne ajută să ne amintim că suntem iluminaţi, că noi şi Dumnezeu formăm un întreg.

R: Dansul are drept urmare dispariţia blocajelor?

P: Da, blocajele dispar atunci când ne mişcăm.

R: Gruparea sufistă este singura care ne poate învăţa acest dans?

P: Experienţa ne poate ajuta să învăţăm acest dans care este, de fapt, o reamintire. Ne putem reaminti visele, ne putem reaminti ce s-a întâmplat cu o seară în urmă, ne putem reaminti că suntem într-o stare de iluminare.

R: De ce este atât de important să ne amintim visele?

P: Este important doar dacă îţi doreşti cu adevărat. Dacă îţi doreşti să înţelegi, să conştientizezi adevărata ta natură care se află în interiorul tău; dacă îţi aminteşti că toate acestea fac parte din tine, atunci e simplu.

R: Din structura cursului dvs. face parte şi meditaţia din Marea Piramidă. Ce ne puteţi spune despre asta?

P: Uneori, îmi spun povestea despre Marea Piramidă în cadrul unei meditaţii. Intrăm cu toţii în interiorul piramidei şi ne aşezăm într-un cerc. Meditaţia constă tocmai în experimentarea a ceea ce am trăit în piramidă.

R: Cât de des este indicat să facem meditaţiile de la curs?

P (râde): Toată ziua şi toată noaptea. Şi vom atinge iluminarea. Putem medita în linişte în metrou sau autobuz. În loc de a sta fără să facem nimic, în loc de a ne gândi la grijile cotidiene, ne putem concentra pe iubire.

R: Ce rol au cele două piramide în meditaţie?

P: Le simţim ca fiind piramide, ceea ce ne ajută să ne concentrăm asupra cerului şi a pământului pentru a le aduce, apoi, în inima noastră. E o bună metodă de concentrare deoarece muchiile lor se întâlnesc într-un punct, iar când formele lor se îmbină, formează o stea. Creăm, astfel, o frumoasă stea în inima noastră. E bine pentru sufletul nostru să o simţim.

R: Nu toţi avem aceeaşi capacitate de vizualizare necesară meditaţiei. Ce putem face, în acest caz, pentru a intra în starea alfa?

P: Unul dintre lucrurile pe care le putem face este respiraţia. Asta ajută. De multe ori, e nevoie chiar de o oră pentru a intra în meditaţie. E un proces mai îndelungat care ne ajută să simţim. Ceea ce simţim e cel mai important aspect.

R: Să ne oprim puţin asupra unui subiect care capătă tot mai multă amploare pe măsură ce ne apropiem de anul 2012. Unele voci susţin că noi toţi influenţăm vibraţia planetei. Este posibil ca o mare scădere a vibraţiei să ne conducă spre sfârşitul lumii? Apocalipsa este menţionată în Biblie, Nostradamus are propriile simboluri în ceea ce astăzi poartă denumirea de „Cartea pierdută”, cercetătorii au găsit influenţe ale intrării pământului în centura fotonică asupra vibraţiei noastre energetice. Ce părere aveţi despre asta? Putem vorbi de un sfârşit al lumii în 2012?

P: Dacă toţi suntem convinşi că Pământul are probleme şi se apropie de un sfârşit, asta vom crea. E posibil să creezi o problemă. Deci va fi adevărat doar dacă vrei să creezi respectiva problemă. Poţi crea tot ceea ce doreşti. Dacă îţi doreşti să creezi sfârşitul lumii, atunci creează-l, dacă îţi doreşti să creezi o planetă frumoasă, atunci creeaz-o.

R: Unii spun că e vorba de o trecere în altă dimensiune.

P: Da, este ca un cerc. Nu e un început propriu-zis, ci un fel de ciclu. De exemplu, sfârşitul unui an reprezintă începutul unui alt an. La fel cum iarna se transformă în primăvară şi primăvara în vară. Pur şi simplu se transformă.

R: Ce credeţi despre a patra dimensiune?

P: Întotdeauna suntem în altă dimensiune. În fiecare noapte pătrundem în altă dimensiune, deşi nu suntem toţi conştienţi de asta.

R: Un subiect destul de controversat chiar şi în zilele noastre este misterul piramidelor. Unele voci spun că ni se va revela în 2012.

P: Sunt multe povestiri referitoare la acest subiect. Sunt convins că multe detalii încă necunoscute vor ieşi mereu la suprafaţă. Personal, nu consider că în spatele piramidelor se ascunde un mare mister. Ele există pur şi simplu.

R: Cum explicaţi existenţa unei energii în interiorul piramidelor, cunoscut fiind faptul că ele erau folosite în experimentarea stărilor de modificare a conştiinţei?

P: Fiecare piramidă are o conexiune cu pământul, iar astfel se explică şi existenţa acelei energii.

R: Putem vorbi de o dimensiune superioară?

P: Da, se poate spune şi aşa. Motivul pentru care piramidele au fost construite astfel este că, de obicei, aveau un faraon care era considerat, pe atunci, un Dumnezeu-rege. Prin urmare, atenţia era concentrată asupra lui, acesta fiind fie iubit, fie urât de către popor. Ideea este că, atât timp cât el va fi acolo, vom vedea piramida, fiind capabili, astfel, de a-i trimite iubire. Este un ritual practicat de sufişti şi în zilele noastre în ceea ce priveşte sfinţii lor, aceştia construind un mic mausoleu pe care întotdeauna îl ţin deasupra pământului. Ei spun că ceea ce e consacrat sfinţilor stă deasupra pământului, în timp ce o persoană obişnuită este aşezată în pământ. Deci multe dintre vechile ritualuri sunt practicate şi astăzi de sufişti, ca şi de vechii egipteni, deşi, în timpurile străvechi, faraonul era înmormântat sub pământ.

R: Să revenim la curs. Ce semnificaţie are rugăciunea şeicului?

P: Şeicul a înmânat studenţilor săi o scurtă rugăciune în limba arabă pe care trebuiau să o repete mereu. De obicei, începutul era foarte complicat. În română s-ar traduce („În numele lui Dumnezeu cel milostiv şi generos”). E ceea ce ar trebui să repetăm mii şi mii de ori. După ce atingem un anumit număr, ne întoarcem la şeic pentru a ne da o altă rugăciune. Este un lucru obişnuit la sufişti. Cred că ei îi spun Aaaaalah, ceea ce e ca o mantră. Când am fost la şeic, acesta mi-a dat „Aaaaalah”, ceea ce înseamnă Dumnezeu. Mai târziu, după moartea şeicului, m-am întors acasă iar oamenii m-au întrebat ce rugăciune mi-a dat şeicul. Când le-am spus: „Mi-a dat Aaaaaaalah” nu m-au crezut tocmai din cauză că este ultimul lucru pe care l-ar fi dat cuiva.

R: Această rugăciune face parte din structura cursului dvs.?

P: Am făcut asta chiar astăzi. Aaaaalah s-a schimbat în All love.

R: Cum acţionează energia seichim asupra emoţiilor noastre?

P: Intensifică tot. Deci, orice sentiment am avea, el este intensificat. Dacă avem un sentiment emoţional, energia seichim îl amplifică şi îl aduce la suprafaţă.

R: Din ce am văzut la curs, în timpul procesului de vindecare, aţi emis energie cursanţilor la nivelul chakrei a patra, atât din faţă, cât şi din spate. Ce rol are această procedură?

P: E necesar să susţii această energie. În acest fel, ei se simt confortabil. Trebuie să ştie că sunt iubiţi şi susţinuţi. Asta e ceea ce contează.

R: Cum circulă energia seichim?

P: Circulă în cele două direcţii în acelaşi timp: sus şi jos, de la cer la pământ şi invers. Apoi trebuie să aduci cele două circuite în inima ta.

R: Ceea ce se întâmplă la curs seamănă cu un proces de vindecare. De cât timp avem nevoie pentru a ne vindeca?

P: Pot fi necesare câteva secunde, câteva ore sau câteva zile.

R: Contează timpul pe care îl investim în acest proces?

P: Cu cât lucrăm mai mult cu energia, cu atât ne va fi mai uşor.

R: Cum are loc iniţierea?

P: Unii oameni pot spune că au avut o iniţiere. Este vorba mai mult de conexiunea cu inima. În timp ce ne simţim inima, chakrele se aliniază pe verticală. E ca o trezire spirituală.

R: Cum putem şti că am primit iniţierea?

P: Când o primeşti, cu siguranţă o simţi. Pur şi simplu ştii că ai fost iniţiat. Este ca un orgasm spiritual.

R: Este posibil ca procesul de iniţiere să apară după terminarea cursului?

P: Da. Unii pot primi iniţierea chiar şi la câteva săptămâni după curs. E un proces pe care fiecare îl percepe altfel. Poţi simţi, poţi vedea sau poţi auzi. Unii văd culori, alţii aud sunete, iar alţii pur şi simplu simt.

R: Vibraţia energiei seichim depinde de propriile noastre vibraţii?

P: Da, există o interdependenţă. Dacă vibraţiile tale se potrivesc cu cele ale energiei seichim, poţi avea parte de o experienţă frumoasă.

R: Ce se întâmplă atunci când avem o vibraţie joasă?

P: S-ar putea să fie puţin mai dificil.

R: Ca o durere de cap, de exemplu?

P: Nu, durerile de cap apar în mod frecvent din cauza incapacităţii de exprimare a sentimentelor în timpul cursului.

R: În acest caz, ce putem face pentru a facilita exprimarea sentimentelor?

P: Cântatul ar putea fi de ajutor, la fel şi ţipatul. Poţi face asta oriunde.

R: Cum este mai bine să ne exprimăm emoţiile? Prin cuvine sau prin sunete?

P: Sunetul este cel care ne pregăteşte să putem vorbi, să ne deschidem în mod firesc.

R: Sunetul pe care l-am auzit la dvs e unic.

P: Da, pentru că folosesc un supraton care mai poate fi întâlnit la mongoli. Ei îl folosesc de foarte mult timp şi îi simt vibraţia.

R: Există o asemănare între metodele de regresie ale psihoterapeuţilor şi terapia de la cursurile dvs.?

P: Sunt anumite metode de regresie care funcţionează asemănător. Dar diferenţa constă în faptul că ne putem conecta cu această energie care ne aduce iniţierea. Iar o regresie care se desfăşoară normal nu poate opri emoţiile să erupă. Asta e marea diferenţă.

R: Putem spune că acest proces este o metodă terapeutică?

P: Într-un fel, e o metodă de terapie, deşi nu o putem numi terapie în adevăratul sens al cuvântului. E mai mult decât atât.

R: Putem combina metodele învăţate la curs cu cele folosite în psihoterapie?

P: Desigur. Sunt mulţi psihoterapeuţi care procedează astfel atât în Statele Unite, cât şi în Europa. Unul dintre ei, chiar a scris o carte despre asta.

R: În planurile dvs de viitor intră şi editarea unei cărţi?

P: Nu am scris încă o carte, dar voi ajunge şi acolo.

R: Este bine ca oamenii să treacă prin stări emoţionale atât de intense la acest curs?

P: Poate fi extrem de emoţional, dar astăzi a fost multă linişte. (cu referire la cursul din Bucureşti)

R: E posibil ca în interiorul lor să nu fi fost atât de multă linişte?

P: Da, dar ar trebui ca emoţiile să fie exprimate deschis.

R: Este mai bine să optăm pentru exprimarea unor emoţii puternice care izbucnesc subit decât pentru exprimarea lor în timp?

P: Este bine să exprimăm ceea ce simţim în momentul respectiv, într-un anumit fel, într-un mediu securizat.

R: Am văzut mulţi oameni tuşind în timpul cursului. Are legătură cu procesul de vindecare?

P: Uneori, în cazul blocajelor, prin tuse se deschid canalele. Tusea ajută la deschiderea chakrei gâtului.

R: Am observat că este important să ne împărtăşim experienţele pe care le avem în urma iniţierii.

P: Este adevărat. Energia grupului trebuie să circule.

R: Îi susţineţi energetic pe cei ce vin la cursul dvs chiar dinainte de a veni la curs?

P: Da. Din acest motiv, schimbările pot interveni atât înainte, cât şi după curs.

R: Cum vedeţi, din perspectiva vindecătorului, poporul român?

P: Am simţim cu adevărat că oamenii de aici sunt foarte blânzi şi mai puţin expresivi ca alte culturi, dar modul în care au interacţionat cu energia denotă multă iubire şi lumină. Începutul a fost mai dificil din cauză că oamenii sunt mai tăcuţi în Europa de Est. Dar m-am obişnuit şi nu îi judec în nici un fel.

R: Puteţi spune că au sentimente mai profunde decât alte popoare?

P: Toţi suntem capabili să ne deschidem inimile. Asta e natura umană. Unele culturi sunt mai expresive decât altele, dar asta nu înseamnă că simt mai profund.

Profunzimea este semnul unei înalte spiritualităţi şi calitatea ce vine din conştientizarea naturii noastre divine. Maestrul a plecat la fel cum a venit: profund, cu aceeaşi detaşare şi iubire de oameni pe care doar la cei de un înalt nivel spiritual o mai poţi întâlni. El, însă, va fi întotdeauna alături de noi ori de câte ori ne vom deschide inimile pentru a-l primi. În cele din urmă ne vom da seama că, cea mai importantă lecţie a maestrului şi ceea ce contează cu adevărat e iubirea.